Scriitorul este sincer atunci când scrie despre mâncare

Cred că cele mai sincere fragmente dintr-un roman, nuvelă sau poezie, sunt acelea în care se vorbește despre mâncare. Am o convingere aproape violentă că scenele siropoase de iubire, conflictele, sau descrierile sunt mereu exagerate, pre mult gândite și calculate. Dar nimeni nu poate minți când scrie despre mâncare. E o necesitate fundamentală, iar când te plesnește foamea îți vrei mâncarea chiar acum, indiferent de formă și consistență. E ca femeia pe care o iubești și, gândindu-te la ea, nu-i mai adaugi în frumusețe ci pur și simplu o iubești așa cum este. Iar asta mă duce cu gândul la ideea că sexul e și el o necesitate fundamentală, prin urmare și el sincer. Dar îi cedează mâncării. Trebuie întâi să papi bine ca să ai suficientă putere să-ți satisfaci necesitatea fundamentală… de tandem.

Prin urmare – scriitorul este cel mai sincer (superlativ?) atunci când scrie despre mâncare. Continue reading Scriitorul este sincer atunci când scrie despre mâncare