Pe scurt despre filmul Spectre

Prea lung. Mult prea lung. Are 2 ore jumătate, dar le simți ca pe 4 fără antract.

Începe bine, întregul intro fiind filmat într-un singur cadru. Continuă ok până pe la la mijloc. Te dezamăgește spre (ce-ai fi crezut că este) sfârșit. La sfârșit regreți că n-ai ieșit din cinema la mijloc de film.

Advertisements

“Balcanicii trăiesc cu un picior pe asfalt și cu celălalt încă înfundat în glodul de la țară. Când îi strigă cuiva “țărănoaica de maică-ta!”, o fac stând într-un picior, cel din oraș, bineînțeles.”

– Emir Kusturica (Unde sunt eu în toată povestea asta?)

Vioara cea mare a lui Vlad

Atunci când nu cântă, repară. Este cunoscut în rândurile artiştilor autohtoni ca cel mai bun restaurator de contrabasuri, iar munca sa îi este cea mai bună publicitate.

A venit în Moldova în 1985, când avea zece ani. „Tata este originar de aici”, începe să povestească Vlad. „După armată a încercat să se angajeze conform specialităţii, ca agronom, dar a fost „îndemnat” să plece în Kazahstan. Aşa era regimul”, spune Vlad. Nu la mult timp după ce ajunge în capitala kazahă, Alma-Ata, tatăl lui Vlad îşi întemeiază o familie. În 1985, familia Bolocan se stabileşte într-un sătuc din raionul Şoldăneşti. Continue reading Vioara cea mare a lui Vlad

„Sunt compozitor… de șah”

Curtea Academiei de Muzică Teatru și Arte Plastice (AMTAP) este pustie, așteptându-și studenții. Doar bătrânul Albert mai mătură pe ici-colo, curățând drumul de frunze și mucuri de țigări, golește coșurile de gunoi și mai repară câte o bancă șubredă de… atâta învățătură. Albert le face pe toate. Vine primul la Academie, pregătind-o pentru o nouă zi de studii și tot primul pleacă. Printre studenți circulă mai multe istorioare despre singuraticul bătrân: „Are ceva cu șahul, am înțeles că în Uniunea Sovietică era un șahist foarte bun, câștiga multe premii”, spun doi tineri care își sorbeau cafeaua de dimineață în faţa Academiei. Mai mult, niciun student nu poate spune, dar nici nu se încumetă să-l întrebe. Continue reading „Sunt compozitor… de șah”

„Toți oamenii ca oamenii, iar ăsta-i clovn!”

„M-am născut demult, la mijlocul secolului trecut, într-o regiune îndepărtată a Siberiei”, începe să povestească Iuri Budkov, directorul circului „Safari” care a venit recent la Chişinău. Iurie spune că proveniența sa i-a creat numeroase dificultăți. Mama sa era de origine rusă, veterană, care a ajuns până la Berlin, unde a avut o relație cu un prizonier german, tatăl lui Iuri. „Îmi era foarte greu să-mi croiesc un drum în viață în acele condiții, în acea țară și nu o mai puteam suporta”, zice nepăsător directorul circului. Continue reading „Toți oamenii ca oamenii, iar ăsta-i clovn!”