„M-am născut demult, la mijlocul secolului trecut, într-o regiune îndepărtată a Siberiei”, începe să povestească Iuri Budkov, directorul circului „Safari” care a venit recent la Chişinău. Iurie spune că proveniența sa i-a creat numeroase dificultăți. Mama sa era de origine rusă, veterană, care a ajuns până la Berlin, unde a avut o relație cu un prizonier german, tatăl lui Iuri. „Îmi era foarte greu să-mi croiesc un drum în viață în acele condiții, în acea țară și nu o mai puteam suporta”, zice nepăsător directorul circului.
Inițial s-a înscris la Școala Teatrului Mic din Moscova, în trupa lui Boris Andreievici Babocikin, vestit pentru rolul lui Cepaev. După studii, tânărul Iuri intră în trupa de circari. Era clovn, ceea ce a întristat-o pe mama sa, care, plângând, spunea: „Toți oamenii, ca oamenii, iar ăsta-i clovn!”.
„De ce circul? Nu eu am ales, dar soarta. Fiecare își are chemarea sa, iar soarta face așa încât să ajungem acolo unde ne este locul”, spune Iuri Budkov.
Din cauza provenienței sale, în 1982, după moartea lui Leonid Brejnev, a fost „aruncat” în Moldova: „De atunci aduc circul în țară… deja de 28 de ani. Nimeni nu mă obligă, nimeni nu-mi cere, nimănui nu-i este interesant, doar mie”, zice Iuri.
„Înainte, lucrurile stăteau diferit. Toți circarii Uniunii Sovietice lucrau într-un singur loc, la Moscova”, spune Iuri, explicând că singura posibilitate de a avea un circ în țară era să aduci trupele din Rusia. „Şi cum Ministerul Culturii nu susținea organizarea acestor spectacole, lucram în comun acord cu Comsomolul din Moldova și Fondul de Inițiativă a Tinerilor.” Guvernarea nu a încercat să-i ajute în vreun fel nici atunci, şi nici acum: „Slavă Domnului că cel puțin nu ne împiedică”.
Prietenia dintre om şi natură
„Circul înseamnă oameni și nu edificiul ruinat din Chișinău. Circul nu este un loc de muncă, dar un mod de viață, unde nu vei putea fi nici măcar măturător, dacă nu iubești animalele, să le îngrijești și să stai 24 de ore din 24 în, cer iertare, rahat. Este arta prieteniei dintre om și natură”, spune Iuri, cu o nuanță de supărare în voce. „În comparație cu Europa, publicul din Moldova nu este educat, mulți nu știu măcar ce înseamnă „antract”, în timpul căruia întreabă nedumiriți dacă s-a sfârșit spectacolul sau va urma?”.
Circarii de peste hotare se tem de R. Moldova
Criza politică din RM îi pune pe fugă nu doar pe cetățenii moldoveni, dar și pe circarii de peste hotare. Iuri spune că artiștii sunt greu de convins să vină în turneu aici: „Ei sunt îngroziți de faptul că RM, deja de doi ani, nu are președinte. Se temeau să vină și trebuia să le explic în permanență că totul e bine; e de înțeles, spre exemplu: cine ar vrea să meargă în Egipt acum?”.
Elefanții nu înțeleg că nu-s bani, iar tigrii nu le dau voie să meargă în vacanță
Şi deoarece circul nu este o profesie propriu-zisă, artiștii nu au parte de vacanțe, fiind mereu în turnee: „Să presupunem că ai un tigru, ți-ar permite el să mergi în vacanță? Nu, pe lângă îngrijire, el trebuie hrănit bine, iar pentru asta trebuie să câștigi bani. Un om și-ar potoli foamea cu un chefir, unui tigru însă îi trebuie carne, proaspătă. Dar elefanții? În fiecare dimineață, le dăm câte 50 kg de fructe proaspete; lor nu le vei putea explica că nu-s bani”, spune Iuri, indicând asupra faptului că banii se câștigă din vânzările de bilete și sunt cheltuiți pe energia electrică, combustibil și hrana animalelor.
„Hai să facem ca în Paris”
Iuri Budkov spune că au trecut deja cinci ani de când a elaborat un proiect de circ european. Pentru realizarea acestuia avea nevoie doar de un „ghiont” în valoare de 1,5 mil. de lei: „Le-am spus „Hai să facem ca-n Paris”, un orășel al circului staționar, să fie un loc de odihnă pentru oameni, cu cafenele şi studiouri de dresare unde să-i învățăm pe cei mici să-și dreseze animalele de companie”. Directorul spune că banii sunt necesari pentru transportarea tuturor materialelor și devamarea lor pentru că se aduc de peste hotare: „Nu e nevoie să facă ei totul, doar să ne ajute să punem bazele proiectului. Dar se pare că e mai ușor să chemăm artiști din Ungaria decât să convingem Ministerul Culturii”.
Deși problemele par să nu mai aibă sfârșit, Iuri spune că n-au fost niciodată momente când ar fi vrut să renunțe: „Au fost cazuri când eram plictisit de toate, când era nevoie să schimbăm câte ceva. Dar totul se întâmpla în interior”. Iar în ceea ce priveşte viitorul circului din Moldova, directorul răspunde nu prea entuziasmat: „Mereu a fost și va fi. Este o artă încă de pe timpurile faraonilor și nu are cum să moară în curând”.
ab 
Nice 🙂