Un prânz cu mămăligă, friptură și comunism // Situație

După ce-și termină de mâncat friptura, băiatul mai luă o bucată de mămăligă rece pe care o mestecă fără poftă. Toată familia prânzea. O tipică familie din 3 – mama, tata și fiul… și un boț alb de mâță (capul familiei).

Nimic obișnuit, de genul părinților alcoolici absorbiți de hobby-ul violențelor domestice; nimic din obișnuita relație grețos de afectuoasă cu un copil rebel și părinții într-o minte cu el. O familie nici obișnuită, nici neobișnuită… simplă, cu singurele griji ale zilei – lucrul, pâinea cea de toate zilele, care se dă o dată în fiece lună și atunci cu întârziere.

Nu era loc de nemulțumiri. Cu puțin ajutor din partea Providenței, le aveau pe toate… la timpul lor.

Televizorul din bucătărie zbiera, sfâșiind liniștea deja obișnuită a meselor. Îndată începu un film documentar despre Brejnev. „Când Stalin îl văzu pentru prima dată pe Brejnev, acesta exclamă: Uite un moldovean frumos”, se auzea vocea comentatoarei TV. „Brejnev era un dandy al timpului său, reușind s-o fascineze și pe regina Marii Britanii”, a continuat aia laudele. Băiatului îi era până-n cur de Brejnev; el era prea ocupat să se arate, demonstrativ, nemulțumit de friptura plină cu slănină. Părinții însă priveau cuminte la sex-simbolul Brejnev.

Deodată mama zice:
– Da… erau timpuri…

Toți știu ce are să urmeze. Nu era vorba de o provocare, dar era un mers normal al lucrurilor.

– Și ce era cu timpurile alea? Întrebă fiul.
– Trăia lumea mai bine, nu era dezordinea asta în societate… spuse mama cu tristețe.
– Și prin ce mă rog era mai bine?!
– Păi… nu mai auzeai tu de oameni care să nu aibă loc de muncă, sau de bătrâni care să moară de frig sau foame pe la sate. Se completau reciproc părinții.
– Nu auzeați voi de așa ceva, era și normal să vedeți o situație înfloritoare în țară… de propagandă ați auzit? Începea să fiarbă fiul.
– Ei da! E adevărat, voi tinerii ați citit mai mult despre asta, dar noi am trăit pe atunci și când eram de vârsta ta, de cum am ajuns în Chișinău, am primit îndată și un loc la cămin, iar după facultate ți se dădea și lucru… unde mai pui că primeai și o sumă care-ți ajungea bine mersi…
– Vă dădeau și vouă niște resturi, atât cât să fie strictul necesar să nu muriți ca șobolanii, în rest ce era mai bine? Acu-i la fel. Sunt nemulțumiți și protestează doar cei care pe timpul comunismului duceau un mod de viață parazitar – se hrăneau din munca altor oameni. Asta e, comunismul ținea mult la trândavii săi. Acum, e aceeași situație – cine încearcă, își găsește de lucru, cine era deprins cu mura-n gură – suge degetul! Aproape că strigă fiul.
– Hai nu mai spune! Îl întrerup părinții. Lumea trăia mai bine!
– De unde știți voi cum trăia restul lumii dacă nu aveați acces nici măcar la lecturile poporului vostru, darămite informație de alt ordin?!
– Vedeam chiar la noi în sat! Nu era om să se plângă!…
– Bun, să presupunem. Atunci, mă lămurește și pe mine cineva – dacă a fost comunismul mană cerească… atunci de ce a căzut?!
– … L-au răsturnat alții…

Fiul se ridică de la masă, își strânge tacâmurile și le face vânt în chiuvetă. „Futu-l-aș în gură de comunism!”

Nimic neobișnuit. O simplă familie. Un simplu prânz…

Advertisements

One thought on “Un prânz cu mămăligă, friptură și comunism // Situație”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s