Scriitorul este sincer atunci când scrie despre mâncare

Cred că cele mai sincere fragmente dintr-un roman, nuvelă sau poezie, sunt acelea în care se vorbește despre mâncare. Am o convingere aproape violentă că scenele siropoase de iubire, conflictele, sau descrierile sunt mereu exagerate, pre mult gândite și calculate. Dar nimeni nu poate minți când scrie despre mâncare. E o necesitate fundamentală, iar când te plesnește foamea îți vrei mâncarea chiar acum, indiferent de formă și consistență. E ca femeia pe care o iubești și, gândindu-te la ea, nu-i mai adaugi în frumusețe ci pur și simplu o iubești așa cum este. Iar asta mă duce cu gândul la ideea că sexul e și el o necesitate fundamentală, prin urmare și el sincer. Dar îi cedează mâncării. Trebuie întâi să papi bine ca să ai suficientă putere să-ți satisfaci necesitatea fundamentală… de tandem.

Prin urmare – scriitorul este cel mai sincer (superlativ?) atunci când scrie despre mâncare. Continue reading Scriitorul este sincer atunci când scrie despre mâncare

Advertisements

Au început să umble cu “ne dați sau nu ne dați (voturi)” prin spitale

Sună cineva la interfon. La capătul celălalt, o voce de femeie, izbitor de asemănătoare cu vocile operatoarelor de la serviciile de taxi, îmi spune: “Добрый вечер! Партия Социалистов Молдовы. Можете открыть дверь?”. Eu, ca o persoană cu fărâme de valori fundamentale europene, nu discriminez… la fel ca și în cazul altor partide, sau iehoviștilor, baptiștilor, fiscului și altor secte, îi zic “Нет, спасибо”. Și-o las să înghețe mai departe afară. Numai poștașului îi deschid, poștașul vine cu noutăți. Îți mai aduce factura la căldură, sau lumină și, văzând cu cât s-a scumpit, mai afli și tu, indirect, că undeva în lume a apărut un model nou de Porsche, sau că undeva pe vreo coastă azurie s-a mai scos la vânzare vreo vilă. Continue reading Au început să umble cu “ne dați sau nu ne dați (voturi)” prin spitale

“Dulcele bar”: O lectură bună, ca o beție spontană 

Era abia trecut de 9 dimineața, librăria abia se deschise, și a treia zi la rând eram primul cumpărător. Din nou treceam cu privirea printre rafturi, iar titlurile cărților, pe care le văzusem de atâtea ori, nu-mi mai stârneau interesul. Aveam o noapte nedormită în cap și încă o oră liberă până începeam ziua de muncă. Trebuia să-mi omor cumva timpul. Ceva-mi spunea că trebuia să și cumpăr ceva, de parcă aș fi urmat o terapie prin shopping. Continue reading “Dulcele bar”: O lectură bună, ca o beție spontană 

Pe scurt despre “Vinil” de Igor Guzun

“Vinil” de Igor Guzun e o capsulă a timpului ce a conservat nu atât evenimente, cât emoții și trăiri, inexplicabile generațiilor tinere, dar care servesc drept un bun exercițiu de imaginație și creativitate pentru ele. E o carte-blog care se citește cap-coadă in 2 ore; se citește de la mijloc, de la sfârșit, sau trecând cu ochii prin frânturi de capitole. E flexibilă și concepută să fie recitită și rasfoită din când în când, ca o carte de poezii la care revii pentru pasajele preferate. La baza ei stau jocurile cu cuvinte, care reușesc să adauge și o picătură de distracție și umor… eclipsate însă de relatarea unor lucruri, pentru fiecare cititor diferite, pe care am vrea să le uităm și altele pe care le-am uitat, dar nu ar fi trebuit.

img_5046-2
Enter a caption

Pe scurt despre romanul “Du-te și pune un străjer” de Harper Lee

“To kill a mockingbird” nu s-a predat în școlile noastre și nu s-a bucurat de un succes prea mare. În parte pentru că oamenii nu ar fi știut cum s-o… digere. Problmea rasială nu s-a prea pus în discuție pe la noi. Nu că ea n-ar exista, doar că încă stă într-o listă de To Do-uri, undeva mai la sfârșit.

Chiar și așa, apariția cărții în librării, în câteva ediții, pe rafturile vizibile, între titluri deja învechite și puține la număr, a contribuit la popularizarea ei. Acum se știe: e un must-read, cel puțin de dragul profilului de Goodreads 🙂

Recent a apărut și cel de-al doilea roman al scriitoarei, “Go set a watchman”, la care nimeni nu prea mai spera. Sigur ați auzit de Harper Lee – scriitoarea care a ajuns în topul clasicilor literaturii americane cu doar un singur roman, și mulți credea că așa va rămâne. Continue reading Pe scurt despre romanul “Du-te și pune un străjer” de Harper Lee

Pe scurt despre “The Man In The High Castle” – cartea

“The Man In The High Castle” era atât de sus în lista mea de to-read, încât atunci când am auzit că pe net a apărut deja primul sezon din serialul cu același nume, am evitat spoilerele mai strașnic decât le evităm împreună pe alea din Game of Thrones.

O lume în care forțele Axei câștigă WWII, iar un scriitor lansează un bestseller despre cum ar fi fost dacă Axa ar fi pierdut.  Continue reading Pe scurt despre “The Man In The High Castle” – cartea